Animăluţe ajutătoare

Copiii diagnosticaţi cu autism îşi pot dezvolta abilităţile de comunicare dacă după vârsta de cinci ani au drept tovarăş de joacă un animal de companie, relatează Daily Mail. Concluzia a fost formulată în urma unui experiment realizat de o echipă de cercetare de la Centrul de Cercetare Medicală din Brest, Franţa. Profesorul Marine Grandgeorge şi colegii săi au realizat două studii separate. În primul, au analizat situaţia a 24 de copii cu vârsta medie de 11 ani, care au fost diagnosticaţi cu boala comportamentală la vârsta de cinci ani, moment la care părinţii lor au completat un chestionar folosit pentru identificarea autismului. Acelaşi chestionar a fost completat din nou la momentul studiului şi, suplimentar, părinţii au fost rugaţi să răspundă la câteva întrebări legate de prezenţa animalelor de companie în viaţa de familie. S-a constatat că micuţii care aveau animale de companie prezentau o mai mare disponibilitate de a împărţi lucrurile cu prietenii lor, dar şi o mai mare capacitate de a-i consola pe cei din jur, dacă aceştia sunt supăraţi. În al doilea studiu, cercetătorii au comparat situaţia a opt copii cu autism în familiile cărora existau animale de companie încă din momentul naşterii lor şi opt care nu au avut niciodată un animăluţ. S-a constatat că efectul de îmbunătăţire a capacităţilor de relaţionare nu a fost raportat şi în cazul acestor două categorii de pacienţi.
Cercetătorii au stabilit că o posibilă explicaţie este aceea că aducerea unui animăluţ de companie după vârsta de cinci ani, când copilul începe să conştientizeze ce se întâmplă în jurul lui, reprezintă un element de noutate, care suscită interesul. În plus, prezenţa animalului – indiferent dacă este vorba de un căţel, o pisică sau un iepure – consolidează relaţiile şi comunicarea din familie, sporind gradul de interacţiune dintre membri.